Introducere în programare - curs și laborator - suport electronic

• De pildă, caracterul A (care e o dată de tip char) este stocat în memorie printr-un octet, care reprezintă codul ASCII al acelui caracter, în cazul lui A fiind 65 (în baza 10), respectiv 41 (în hexazecimal/baza 16).
• Un șir de caractere din C/C++ (de exemplu "ABC") se codifică în memorie prin secvența octeților reprezentând codurile ASCII ale caracterelor ce compun acel șir, urmată de un octet cu valoarea 0, care reprezintă sfârșitul acelui șir (de fapt aceasta este o convenție pe care o folosim noi în C++, când lucrăm cu funcțiile din string.h). Lungimea acestei secvențe va fi de 4 octețí, din care 3 pentru fiecare caracter din și, iar unul pentru caracterul cu codul ASCII 0, care marchează finalul șirului.
• Un număr întreg (de tip int) se stochează în memorie folosind codificarea prin complement față de 2, lungimea reprezentării fiind aceeași, (sizeof(int), de exemplu 4). Așadar, numerele 12 și 123456789 se vor codifica tot pe 4 octeți, chiar dacă 12 este mai „scurt” decât 12345678. La o reprezentare textuală, evident că numărul 12 va fi reprezentat pe 2+1 octeți, pe când numărul 123456789 pe 9+1 octeți, deoarece vor fi văzute ca șiruri de caractere. Dar în reprezentarea „binară”, numerele întregi vor fi stocate pe sizeof(int) octeți, indiferent de valoarea lor sau de numărul lor de cifre („lungimea” lor).
  Trebuie precizat faptul că reprezentarea binară concretă din memorie a acelor octeți depinde de arhitectura hardware. (Există două modalități numite „little-endian” și „big-endian”; de exemplu calculatoarele x86/x64 folosec ordinea „little-endian”, dar aceste lucruri sunt prea tehnice și nu fac subiectul cursului de față.
• Tipul float și tipul doubledesemnează numere raționale. Chiar dacă spunem că sunt numere reale, numerele iraționale nu se mai termină, deci noi putem reprezenta în calculator doar numere raționale. Ele se stochează folosind așa-numita reprezentare în virgulă mobilă, cu o anumită precizie. Două numere reale, de exemplu 1,456 (notat 1.456) și 3456,20395 (notat 3456.20395) se reprezintă tot pe același număr de octeți (ce poate fi obținut apelând la funcția sizeof. În reprezentarea „textuală”, evident că numărul de octeți va fi determinat de câte caractere sunt necesare pentru a-l scrie.

• numerele întregi se reprezintă „textual” printr-o secvență de cifre în baza 10, precedată eventual de semnul + sau -, deci lungimea reprezentării poate diferi de la un număr la altul;
• numerele raționale se reprezintă „textual” tot printr-o secvență de cifre în baza 10, dar de data aceasta, pe lângă + sau -, putem avea și separatorul zecimal ('.' sau ','); de asemenea, după cum știți din cursurile 2-3, o altă reprezentare este cea „științifică”, care folosește litera 'e' pentru a preciza exponentul lui 10 din reprezentarea sa (de pildă 2.57e+4 înseamnă 2.57 x 10⁴, adică 25700.
• tipurile caracter și șir de caractere se reprezintă textual prin ele însele.

			#include <stdio.h>
			#include <stdlib.h>
			int main()
			{
				int num;
				FILE *fptr;
				// use appropriate location if you are using MacOS or Linux
				fptr = fopen("C:\\program.txt","w");
				if(fptr == NULL)
				{
					printf("Error!");   
					exit(1);             
				}
				printf("Enter num: ");
				scanf("%d",&num);
				fprintf(fptr,"%d",num);
				fclose(fptr);
				return 0;
			}
		

			#include <stdio.h>
			#include <stdlib.h>
			int main()
			{
				int num;
				FILE *fptr;
				if ((fptr = fopen("C:\\program.txt","r")) == NULL){
					printf("Error! opening file");
				// Program exits if the file pointer returns NULL.
				exit(1);
			}
			fscanf(fptr,"%d", &num); printf("Value of n=%d", num); fclose(fptr); 
			return 0;
			}
			

			#include <stdio.h>
			#include <stdlib.h>

			struct threeNum
			{
				int n1, n2, n3;
			};
			int main()
			{
				int n;
				struct threeNum num;
				FILE *fptr;
				if ((fptr = fopen("C:\\program.bin","wb")) == NULL){
					printf("Error! opening file");
				// Program exits if the file pointer returns NULL.
				exit(1);
			}
			for(n = 1; n < 5; ++n)
			{
				num.n1 = n;
				num.n2 = 5*n;
				num.n3 = 5*n + 1;
				fwrite(&num, sizeof(struct threeNum), 1, fptr); 
			}
			fclose(fptr); 
			return 0;
			}
		

			#include <stdio.h>
			#include <stdlib.h>
			struct threeNum
			{
				int n1, n2, n3;
			};
			int main()
			{
				int n;
				struct threeNum num;
				FILE *fptr;
				if ((fptr = fopen("C:\\program.bin","rb")) == NULL){
					printf("Error! opening file");
				// Program exits if the file pointer returns NULL.
				exit(1);
			}
			for(n = 1; n < 5; ++n)
			{
			  fread(&num, sizeof(struct threeNum), 1, fptr); 
			  printf("n1: %d\tn2: %d\tn3: %d", num.n1, num.n2, num.n3);
			}
			fclose(fptr); 
			return 0;
			}
			

		#include <stdio.h>
		#include <stdlib.h>
		struct threeNum
		{
			int n1, n2, n3;
		};
		int main()
		{
			int n;
			struct threeNum num;
			FILE *fptr;
			if ((fptr = fopen("C:\\program.bin","rb")) == NULL){
				printf("Error! opening file");
			// Program exits if the file pointer returns NULL.
			exit(1);
		}
		// Moves the cursor to the end of the file
		fseek(fptr, -sizeof(struct threeNum), SEEK_END);
		for(n = 1; n < 5; ++n)
		{
			fread(&num, sizeof(struct threeNum), 1, fptr); 
			printf("n1: %d\tn2: %d\tn3: %d\n", num.n1, num.n2, num.n3);
			fseek(fptr, -2*sizeof(struct threeNum), SEEK_CUR);
		}
		fclose(fptr); 
		return 0;
		}